Frustratu’

Azi dimineata ma aflam, cum ma aflu eu de obicei, la sala, si fiind sambata, nu prea era multa lume. Eram decat eu cu o persoana. Avand un program strict, am fost nevoit sa-l respect si de data aceasta. Azi era ziua in care trebuia sa lucrez cu haltera. Pentru cunoscatori, in momentul in care lucrezi cu o astfel de greutate, ai nevoie de cineva care sa te supravegheze, care sa stea in spatele tau cand lucrezi si sa te ajute, ca nu cumva sa cada bara pe pieptu tau sau, mai rau, pe gat si sa te faci praf. Nefiind altcineva in sala, l-am rugat pe omu care era cu mine sa ma ajute. M-a ajutat o data, de doua ori, dar a treia oara i-a sarit mustaru. A spus ca am ceva cu el si ca nu el e antrenorul, ca sa poata sa ma ajute. Totul pe un ton gen “Pleaca-n pula mea d-aici!”. De parca murea daca pierdea 30 sec din timpul lui. Si omu nu era vreo gorila cu ceafa de 4 benzi, lant de 6 kile la gat sau tatuat de jos pana sus. Era un om ce arata “normal” si care dadea impresia ca e linistit. Pana la urma m-am convins ca nu trebuie sa-i judeci pe oameni dupa ambalaj, intrucat sunt si “bivoli” p-acolo, care sunt foarte amabili, de treaba, care te ajuta cu placere de fiecare data cand le ceri sau te sfatuiesc, cand considera ca nu te descurci. Baieti de baieti, ce sa mai….De asemenea oameni frustrati, nu am chef. Si nu vreau sa ma apuc sa-l injur acum ca nu vreau sa par penibil, cum mi-a aratat el c-a fost. Pe fond, oamenii frustrati sunt acei oameni cu care nu merita sa vorbesti, oameni care au pula mica, oameni care au trecut de 30 de ani si sunt inca virgini, oameni carora lumea le spune adevaruri ce nu le convin, oameni cu care nu merita sa glumesti de niciun fel, oameni care de-abia au scos si ei capul la lumina si se dau mari rahaturi, oameni care, daca au facut un lucru, se lauda cu el toata viata si care nu te lasa sa comentezi la ei ca, vezi Doamne, ei s-au straduit mult pentru realizarea lui.