Inca de cand a aparut, muzica a fost considerata o arta, adica un mod de exprimare, iar cei ce se exprima prin intermediul artei se numesc, desigur, artisti. Insa, in ultimii ani, aceasta a evoluat deosebit de mult. A dat nastere diferitor mode, trenduri, subculturi, gandiri si perceptii ale vietii precum emo, punk, rap, minimal etc. Bineinteles, nu generalizez. Exista si oameni cu picioarele pe pamant, care nu isi pun viata in pericol in favoarea genului de muzica pe care il asculta sau al mesajului pe care il transmite. Din punctul meu de vedere, muzica seamana putin cu cartile. Adica de ce sa invat eu sa ma descurc in viata din experienta altora si sa nu am nicio legatura cu realitatea. Sa nu stiu ce fel de oameni traiesc in jurul meu si cum pot tine pasul cu viata de zi cu zi. Dar despre carti voi vorbi in articolul viitor. Acum sa revenim la muzica. Ziceam ca exista 2 categorii de oameni. Aceia care se dedica genului lor si aceia care asculta doar de placere, pentru relaxare, ca le place cum suna etc. Personal, eu ma incadrez in categoria a doua. La inceput, muzica a aparut fara mesaj. Ceea ce vroiai sa exprimi depindea de melodie. O melodie vioaie exprima veselie, pe cand una lenta, cu tonuri joase, exprima mister sau tristete. Desi ascult doar de placere, pot spune ca sunt dependent. Nu pot sta la masa sa mananc, fara sa aud o melodie sau sa fredonez ceva. Nici macar nu ma pot concentra la calculator sau sa scriu, daca nu am muzica (bine…cine ar putea?). Oricum, asta nu reprezinta o problema.
Lasand la o parte muzica, ca fenomen contemporan, sa ne concentram asupra muzicii din tara noastra. In ultimii ani, am observat ca in Romania e din ce in ce mai multa muzica house si dance, defavorizand chiar manelele. Dai drumu’ la tv…house…asculti radio…house. Cel putin 90% din muzica romaneasca il reprezinta acest gen. A nu se intelege ca am ceva cu el, intrucat e si genul care imi place si pe care il ascult cel mai mult. Nu ca as avea altceva de ascultat. Sigur, suntem si printre primii la acest capitol. Melodiile romanesti chiar nu suna rau, mai ales in strainatate. Daca nu ma insel, suntem pe primul loc la muzica de club in estul Europei (sau cred ca exagerez). Oricum, stam destul de bine, tinand cont ca artistii nostri canta in limba lui Shakespeare, iar cand ii intrebi ceva in engleza, dau cu ea in balegar. In general, am o parere buna pt muzica noastra, care o ia intr-o directie buna. Dar, totusi, vrem si alte genuri daca se poate. Unde sunt toate acele melodii rock, hip-hop, si nu numai, din anii ’90, astazi uitate de mare parte din noi. Unde sunt “Romaneste”, “Lasa-ne”, “Goanga” si multe altele, melodii atat de apreciate acum cativa ani? Cam atat despre muzica. Nu va interzic sa ascultati ce vreti, dar aveti grija sa nu va puneti viata in pericol, pentru ca se poate. Si nu uitati proverbul: Spune-mi ce muzica asculti ca sa-ti spun cine esti.
0
