Despre religie, in general

Religia. Ce e religia? Si aici se naste loc de interpretare. Pai….religia este cel mai cunoscut, cel mai controversat si cel mai bine realizat basm de catre om din toate timpurile. Da, ati citit bine. Religia e un basm, o trimitere imaginara catre un mediu asa-zis divin. Dintre toate persoanele pe care le stiu, niciuna nu imi amintesc sa fi fost afectata in vreun fel de nivelul de credinta pe care il are, de numarul de icoane pe care le atarna in casa sau de cate ori s-a dus la biserica. Tot mor, tot se imbolnavesc, tot sufera si tot au salariul scazut cu 25%. Ba mai rau, ajung sa se bazeze mai mult pe credinta decat pe lucruri concrete. Astfel prefera sa lase totul in voia sortii si sa nu faca nimic ca sa se ajute pe ei insisi pana la urma. E tragic sa vezi oameni care nu-si recunosc greselile sau nici macar nu incearca sa le indrepte intr-un fel sau altul, ci doar rostesc expresia “Asa a vrut Dumnezeu”, care-i consoleaza. Acest lucru este tipic romanilor. Ne-a lovit democratia de ne-a dat borsu pe nas. Pacat ca n-avem spitale. Tot ce se face se face din gura. Nimic concret, palpabil sau care sa reziste macar. Cu totii traim cu satisfactii mentale. Doar in imaginatia noastra totul e roz si nimic mai mult. Stiu ca ne-am pierdut orice speranta cu privire la societate, dar nici nu incercam sa schimbam ceva. Dar sa revenim la religie, in general. Multi cred ca dumnezeu e marele creator. Daca este asa, de ce dumnezeu a creat bolile, epidemiile, care omoara mii de oameni in fiecare zi. De asemenea, el decide tot ceea ce facem si tot ceea ce se intampla in natura. In acest caz, dumnezeu e putin rasist. Acei oameni nevinovati care o patesc fara motiv. Fie datorita altor nebuni, fie datorita unui accident provocat tot de dumnezeu. De asemenea, am observat ca lui dumnezeu ii displace erotismul si tot ce e legat de sex. Asta n-am inteles-o niciodata. Sexul ne este dat tot de el. Omul trebuie sa se reproduca sau sa-si faca placere, ca nu poate sa traiasca intr-un stres permanent. Altfel nu-l mai dota pe barbat cu penis si pe femeie cu vagin. Destul de logic, nu? O alta chestie care n-am inteles-o e botezul. Care-i treaba cu el? De ce neaparat trebuie sa scufunzi copilul in caldarea cu apa, cu o mare posibilitate sa-l ineci? Sau de ce intr-o caldare si sa nu torni putina apa cu un pahar? Totul e atat de stupid. Cica sa ni se ierte pacatul stramosesc.
Cam atat despre religie ca ma intind cam mult si se plictiseste lumea. Cum am mai spus, e loc de multa interpretare si numeroase explicatii.
Concluzia: bazati-va cat mai putin pe divinitate ca nu va ajuta cu nimic in viata si apucati-va de lucruri “reale”, serioase, cu efecte concrete. Nu dumnezeu e cel care iti decide soarta, ci tu.

P.S.: Imi asum raspunderea pt tot ce am scris. E parerea mea si daca aveti ceva impotriva, n-am nicio problema. Si inca ceva: acolo unde am scris cu litera mica a fost intentionat.

PunctBlog 2.0

Ne-am intors(nu din Franta)! Si reincepem cu forta! Motivul pentru care am cam tras chiulu o vreme a fost faptul ca pur si simplu am avut nevoie de o pauza mai lunga. Dar destula vorbarie! Ne vom apuca de treaba imediat…..

Despre carti, in general

“Cartile educa spiritul”, se spunea intr-o melodie pe care unii dintre voi o recunoasteti. Cartile sunt acele obiecte de cultura, deschizatoare de drumuri, jurnale cu memorii sau experiente scrise, insa fiecare dintre noi le percepe cum doreste. Cum acestea sunt scrise de o alta persoana, noi nu facem altceva decat sa citim gandurile acelei persoane si uneori sa reproducem ceea ce a trait sau si-a imaginat persoana respectiva, lucru total gresit. Exista stereotipul absolut idiot in zilele de azi si nu numai de azi, ci de zeci de ani, cum ca (virgula) cartile te ajuta sa te descurci in viata, ba chiar iti dau experienta. Tare as vrea sa stiu pe cati dintre cei care zic asta, cartile i-au ajutat in viata. Intrebare: de ce sa invat eu sa ma descurc in viata din experienta altcuiva? Mai ales ca acel cineva putea sa fie baut sau sa fi consumat droguri cand a scris cartea. Si nu exagerez. Multi dintre scriitorii nostri nu se apucau de treaba pana cand nu dadeau pe gat cateva pahare de palinca sau vodka. Exista si situatia asta, mai ales ca destui au murit, Dumnezeu sa-i ierte, de ciroza, infarct sau alte boli asemanatoare. In plus, timpurile de atunci nu mai sunt ca acestea de acum. Unii spun ca imaginatia ti-o dezvolti prin intermediul cartilor. Lucru putin adevarat. De ce zic putin adevarat? Deoarece, ca sa ai imaginatie, trebuie sa vii cu ceva nou, care sa atraga atentia si eventual, sa placa. Ori tu daca citesti sa spunem, o carte cu basme, si reproduci ceea ce citesti, nu inseamna ca ai imaginatie, inseamna ca ai memorie si ca ai retinut ceea ce te-a atras. Astfel se intampla si daca te uiti la un film sau la desene animate. Tu doar copiezi ceea ce te-a impresionat si dai mai departe. Parerea mea este ca imaginatia nu ti-o dobandesti, ci mai degraba este innascuta. Ma enerveaza rau cand ii aud pe unii cand spun “Mama ala a citit mult la viata lui. E destept”, cand de fapt el nu e altceva decat un rahat, fara pic de experienta de viata si care de asemenea, reproduce ceea ce spun altii, fara sa formuleze ceva concret. Nu incurajez oamenii sa nu citeasca vreo carte. NU! NU! Si eu am citit carti la viata mea si recunosc, nu mi-a ajutat la absolut nimic. Poate doar la examene. Singurul lucru care m-a ajutat sa ma descurc in viata este gandirea, judecata, sa fac ceea ce cred ca e bine, dar si in acelasi timp, sa raman lucid si cu picioarele pe pamant. Intr-un cuvant, ratiunea, care cu siguranta e mult mai importanta decat orice carte citita.

Un an de PunctBlog

Ieri s-a implinit un an de cand suntem “pe fir”. In speranta ca macar o persoana va citi acest post, vrem sa continuam si sa atragem mai multi cititori decat perioada care a trecut, sau sa “adunam” si noi macar unul singur. Mi-e greu sa cred ca cineva chiar citeste acest blog. Chiar si cei care dau de noi din greseala sunt bineveniti. Pana data viitoare, va urez binecunoscutele vacanta/concediu placut (intr-un fel), sanatate multa si sa aveti grija de voi!

Echipa PunctBlog

Frustratu’

Azi dimineata ma aflam, cum ma aflu eu de obicei, la sala, si fiind sambata, nu prea era multa lume. Eram decat eu cu o persoana. Avand un program strict, am fost nevoit sa-l respect si de data aceasta. Azi era ziua in care trebuia sa lucrez cu haltera. Pentru cunoscatori, in momentul in care lucrezi cu o astfel de greutate, ai nevoie de cineva care sa te supravegheze, care sa stea in spatele tau cand lucrezi si sa te ajute, ca nu cumva sa cada bara pe pieptu tau sau, mai rau, pe gat si sa te faci praf. Nefiind altcineva in sala, l-am rugat pe omu care era cu mine sa ma ajute. M-a ajutat o data, de doua ori, dar a treia oara i-a sarit mustaru. A spus ca am ceva cu el si ca nu el e antrenorul, ca sa poata sa ma ajute. Totul pe un ton gen “Pleaca-n pula mea d-aici!”. De parca murea daca pierdea 30 sec din timpul lui. Si omu nu era vreo gorila cu ceafa de 4 benzi, lant de 6 kile la gat sau tatuat de jos pana sus. Era un om ce arata “normal” si care dadea impresia ca e linistit. Pana la urma m-am convins ca nu trebuie sa-i judeci pe oameni dupa ambalaj, intrucat sunt si “bivoli” p-acolo, care sunt foarte amabili, de treaba, care te ajuta cu placere de fiecare data cand le ceri sau te sfatuiesc, cand considera ca nu te descurci. Baieti de baieti, ce sa mai….De asemenea oameni frustrati, nu am chef. Si nu vreau sa ma apuc sa-l injur acum ca nu vreau sa par penibil, cum mi-a aratat el c-a fost. Pe fond, oamenii frustrati sunt acei oameni cu care nu merita sa vorbesti, oameni care au pula mica, oameni care au trecut de 30 de ani si sunt inca virgini, oameni carora lumea le spune adevaruri ce nu le convin, oameni cu care nu merita sa glumesti de niciun fel, oameni care de-abia au scos si ei capul la lumina si se dau mari rahaturi, oameni care, daca au facut un lucru, se lauda cu el toata viata si care nu te lasa sa comentezi la ei ca, vezi Doamne, ei s-au straduit mult pentru realizarea lui.

Despre muzica, in general

Inca de cand a aparut, muzica a fost considerata o arta, adica un mod de exprimare, iar cei ce se exprima prin intermediul artei se numesc, desigur, artisti. Insa, in ultimii ani, aceasta a evoluat deosebit de mult. A dat nastere diferitor mode, trenduri, subculturi, gandiri si perceptii ale vietii precum emo, punk, rap, minimal etc. Bineinteles, nu generalizez. Exista si oameni cu picioarele pe pamant, care nu isi pun viata in pericol in favoarea genului de muzica pe care il asculta sau al mesajului pe care il transmite. Din punctul meu de vedere, muzica seamana putin cu cartile. Adica de ce sa invat eu sa ma descurc in viata din experienta altora si sa nu am nicio legatura cu realitatea. Sa nu stiu ce fel de oameni traiesc in jurul meu si cum pot tine pasul cu viata de zi cu zi. Dar despre carti voi vorbi in articolul viitor. Acum sa revenim la muzica. Ziceam ca exista 2 categorii de oameni. Aceia care se dedica genului lor si aceia care asculta doar de placere, pentru relaxare, ca le place cum suna etc. Personal, eu ma incadrez in categoria a doua. La inceput, muzica a aparut fara mesaj. Ceea ce vroiai sa exprimi depindea de melodie. O melodie vioaie exprima veselie, pe cand una lenta, cu tonuri joase, exprima mister sau tristete. Desi ascult doar de placere, pot spune ca sunt dependent. Nu pot sta la masa sa mananc, fara sa aud o melodie sau sa fredonez ceva. Nici macar nu ma pot concentra la calculator sau sa scriu, daca nu am muzica (bine…cine ar putea?). Oricum, asta nu reprezinta o problema.
Lasand la o parte muzica, ca fenomen contemporan, sa ne concentram asupra muzicii din tara noastra. In ultimii ani, am observat ca in Romania e din ce in ce mai multa muzica house si dance, defavorizand chiar manelele. Dai drumu’ la tv…house…asculti radio…house. Cel putin 90% din muzica romaneasca il reprezinta acest gen. A nu se intelege ca am ceva cu el, intrucat e si genul care imi place si pe care il ascult cel mai mult. Nu ca as avea altceva de ascultat. Sigur, suntem si printre primii la acest capitol. Melodiile romanesti chiar nu suna rau, mai ales in strainatate. Daca nu ma insel, suntem pe primul loc la muzica de club in estul Europei (sau cred ca exagerez). Oricum, stam destul de bine, tinand cont ca artistii nostri canta in limba lui Shakespeare, iar cand ii intrebi ceva in engleza, dau cu ea in balegar. In general, am o parere buna pt muzica noastra, care o ia intr-o directie buna. Dar, totusi, vrem si alte genuri daca se poate. Unde sunt toate acele melodii rock, hip-hop, si nu numai, din anii ’90, astazi uitate de mare parte din noi. Unde sunt “Romaneste”, “Lasa-ne”, “Goanga” si multe altele, melodii atat de apreciate acum cativa ani? Cam atat despre muzica. Nu va interzic sa ascultati ce vreti, dar aveti grija sa nu va puneti viata in pericol, pentru ca se poate. Si nu uitati proverbul: Spune-mi ce muzica asculti ca sa-ti spun cine esti.

FAZA ZILEI

Legea existentei

Pac-man pe Google

Foarte tare ideea celor de la Google. Tot ce trebuie sa faceti e sa intrati si sa asteptati putin.

P.S.: Chiar nu am alte subiecte si mi-e tare lene sa mai scriu.

STOP BOC!